Dilema cu fotografiile preferate se extinde asupra hotelurilor. Nici aici nu e mai simplu. Iau două exemple concurente în stele şi în rafinament. Mandarin Oriental Dhara Dhevi din Chiang Mai e construit aşa fel încât să sugereze subliminal o aristocratică reşedinţă rurală, întinsă pe hectare bune. Arhitecţii, cu abilitate lăudabilă, au creat un univers fabulos […] [...more]
De două luni încoace, mă tot întreb care sunt pozele preferate din călătoriile în Thailanda. Am făcut selecţiile mele de fotograf foarte amator; am trimis colegilor şi prietenilor, inclusiv lui Voicu, criticul meu cel mai tăios de obiectiv. Am făcut topuri, am printat câteva. Vreo 7-8 au trecut chiar la rangul de wallpaper, bulversându-mi desktopul […] [...more]
Din galeria ghizilor de care am avut parte, Khun Pan e o figură ce merită onorată cât se poate de reverenţios. Îl cheamă Praphan Detnarong şi, bineînţeles, habar n-am câţi ani are. Asta e şi ideea – thailandezii, cu tot respectul pentru conaţionalii seniori, caută să îşi disimuleze vârsta prin metode diverse, printre care vopsitul […] [...more]
Sunt mici ansambluri ca de Lego – temple reduse la scara statuetelor miniaturale şi amplasate lângă locuinţe, birouri, magazine, hoteluri, benzinării, unde vrei şi unde nu vrei, chiar şi la mall-uri. Le întâlneşti de la Bangkok până în cel mai umil sat din cea mai îndepărtată insulă. Căsuţele conţin nu doar imaginea lui Buddha, ci […] [...more]
Sau ce poţi să întâlneşti mergând pe una oarecare: trotuare înguste, îngustate şi mai mult de tarabe cu Vuittoane şi Rolexuri. Ochelari Ray Ban cu doi dolari. Pălării tradiţionale. Cercei, inele, ceasuri la kilogram. Bucătării ambulante, unele improvizate chiar pe motorete. Gherete unde se pregătesc supe vândute apoi în punguţe de plastic, snopuri de spaghete […] [...more]
Se zice că poţi să mănânci două luni întregi în Thailanda fără să fii nevoit să comanzi de două ori acelaşi fel. Adevăr sau provocare?! Dacă te iei după listele de bucate ale restaurantelor, e adevăr: sunt interminabile. (Provocare e când trebuie să-ţi comanzi singur ceva, sau să-ţi cumperi materia primă: deşi cultura gastronomică excelează […] [...more]
Ţara asta transpiră senzualitate prin toţi porii. Lasă că vegetaţia e frivol de sufocantă, căldura e cea care te dezbracă. Umezeala lipeşte de trup hainele, veşnic jilave; colegele mele de drum nu se mai parfumează (ura!), toţi începem să mirosim altfel, a esenţe, a mirodenii. Nimeni nu mai are nevoie să se cremuiasă. Nu-mi mai […] [...more]
Eram obosiţi, flămânzi şi profani. Fără nici o iniţiere, ni se aruncă provocarea să comandăm prima cină într-un restaurant pitoresc, pe una dintre străzile hărmăluitoare din Patong. Gang hunlay. Kow soi gai. Nam prik ong. Yum woon sen. Som tam pu sau Som tam thai? Gai yang – sau poate Mu yang? Să fim serioşi. […] [...more]
Aeroportul din Phuket, ora de îmbarcare. La câţiva paşi de culoarul spre avion, două magazine. Unul aparent inofensiv – cu apă, cafea, biscuiţi, ciocolată, reviste, ce-i trebuie omului la drum. Celălalt etalează, suspect de ofertant, de parcă te trage de mânecă, vitrine cu bijuterii scumpe, aur, perle, diamante. În primul magazin, părinţi cu copii deja […] [...more]
Jim Thompson s-a stabilit în Asia imediat după Al Doilea Război Mondial, ca șef al biroului din Bangkok al Office of Strategic Services (precursor al CIA). Fostul ofiţer în US Military Intelligence studiase arhitectura, lucrase ca designer și decorator. A colecţionat mii de obiecte tradiţionale asiatice și și-a construit propria casă din fragmentele altor șase […] [...more]