Sau ce poţi să întâlneşti mergând pe una oarecare: trotuare înguste, îngustate şi mai mult de tarabe cu Vuittoane şi Rolexuri. Ochelari Ray Ban cu doi dolari. Pălării tradiţionale. Cercei, inele, ceasuri la kilogram. Bucătării ambulante, unele improvizate chiar pe motorete. Gherete unde se pregătesc supe vândute apoi în punguţe de plastic, snopuri de spaghete din soia, maldăre de colţunaşi străvezii, zeci de condimente, cârduri de raţe lucioase, fripte şi atârnate pe sfoară. Mult fum. Thailandezii tot timpul prăjesc, frig sau coc carne (sau ceva ce pare carne). Mirosuri irezistibil de admenitoare – de mâncare, şi insuportabil de parfumate – de la zecile de beţişoare ce ard la fiecare altar, colţ, stâlp, copac, magazin, oriunde există 50 cm pătraţi dedicaţi lui Buddha. Biciclete. Motociclete. Tuk-tuk-uri. Taxiuri verzi, albastre, roşii, violet, roz. Lumini la fel. Claxoane. Muzică. Doi cerşetori. Tonete cu gheaţă pe care tronează fructe şi nuci de cocos gata găurite, cu paiul aferent sorbirii. Ganguri tainice. Baruri deschise către stradă, cu pereţii şi tavanele tapetate cu fotografiile şi autografele turiştilor de toate categoriile. Cârciumi populare, pline de localnici, cu mâncare incredibil de ieftină şi de bună (e mult mai convenabil să mănânci în oraş decât acasă, e pentru toate buzunarele). Zeci de mici spălătorii, afaceri de familie (thailandezul de rând nu are maşină de spălat, căci costă cam 5 lei un kg de haine spălate şi uscate pe umeraşele întinse până în mijlocul străzii, 8 lei dacă le vrei călcate). Femei tinere foarte frumoase. Bărbaţi aşa şi aşa. Lady boys, făpturile cu sexualitate incertă, îmbrăcaţi femeieşte şi fardaţi profesionist. Prestatoare de masaj de toate felurile, în grupuri de câte 3-4, îmbrăcate într-un soi de uniforme colorate, diferite de la un salon la altul, ce aşteaptă oarecum decent clienţii, fără a-i ademeni agresiv. Câteva pisici. Şi nici un câine.