Domnul Pan
Posted on 14 June 2011 by Anca Ciuciulin
Din galeria ghizilor de care am avut parte, Khun Pan e o figură ce merită onorată cât se poate de reverenţios.
Îl cheamă Praphan Detnarong şi, bineînţeles, habar n-am câţi ani are. Asta e şi ideea – thailandezii, cu tot respectul pentru conaţionalii seniori, caută să îşi disimuleze vârsta prin metode diverse, printre care vopsitul părului, inclusiv la bărbaţi, e aproape sport naţional. O mulţime de panouri fac reclamă la coloranţi capilari eficienţi; imaginile înfăţişează bărbaţi cu riduri discrete, să ne sugereze că, vai!, anii trec, însă cochetăria şi chimia trebuie să le facă părul ca pana corbului.
Aşadar, ghidul nostru din nordul Thailandei a evitat cu delicateţe fermă să declare că e trecut de 50. Sau poate 60? Menţionarea unui fiu care a terminat facultatea ne-a dat totuşi o idee.
Scund, viguros, modest, politicos până la cer, neobosit dar mai ales competent, aşa a fost domnul Pan încă din clipa în care ne-a zâmbit pe aeroportul Suvarnabhumi din Bangkok. A povestit în engleză bună ce avea de povestit lângă templele din Chiang Mai, a răspuns fără ezitări la întrebările noastre de jurnalişti iscoditori (mai puţin la… câţi ani are?) în Muzeul Opiumului din Ban Sobrak, lângă misteriosul Golden Triangle, a intervenit erudit în dialogul cu cei de la Ţesătoria Shinawatra.
A găsit toleranţă de gentleman în faţa abuzurilor feminine de a întârzia prin piaţa de noapte din Mae Hong Son în căutare de, of, alte şi alte şaluri din mătase. Ne-a cărat valizele. A fost sincer onorat când insistam să stea cu noi la masă, fie în restaurantul cochet din Pai, fie la cârciumi prăfuite de pe şoseaua cu 1000 de serpentine sau din Ta Thon, ciudatul orăşel de graniţă cu Myanmar. După două zile, deja ştia preferinţele culinare ale fiecăruia. A, şi a fost emoţionat şi modest până la reticenţă în a primi darul nostru la despărţire.
Iar faptul că şoferul microbuzului ne aştepta cu apă şi şerveţele parfumate de la gheaţă la fiecare întoarcere din caniculare călătorii printre ruine, temple, păduri, pieţe, sate se datorează tot domnului Pan.
Khop khun kha!
(Dacă vreţi adresa lui de mail: ประพันธ์ เดชณรงค์ J)