Anca Ciuciulin: jurnalist, arhitect, călătoare pasionată și iubitoare de Thailanda, ne-a împărtășit câte ceva despre ceea ce înseamnă ‘Țara Surâsului’ pentru ea

Care sunt cele mai frumoase și mai haioase amintiri ale tale de la călătoria din Thailanda?

Am trei episoade memorabile, căci „frumoase” sunt atât de multe, încât le-am povestit și ilustrat pe larg în cartea-album „Thailanda – taină, tihnă și taifas” (Ed. Vellant, 2015).

Primul: o oră petrecută de una singură în Phuket, în night market; era și primul meu contact cu universul siamez al străzii, necosmetizat turistic. O explozie de sunete, culori și miresme pe care aveam să o regăsesc în următorii ani, cu aceeași prospețime a memoriei olfactive, mai cu seamă în orașele din provincie. Acolo și atunci am înțeles că nu are de ce să îmi fie teamă în miezul unui popor surâzător.

Al doilea episod: o jumătate de zi la The Barai, acel SPA din Hyatt Regency Hua Hin, căruia nu-i pot găsi seamăn. Și nu a fost doar o experiență senzorială, ci o bucurie a ochiului minții: complexul este opera unui arhitect japonez ce a manevrat succesiunea spațiilor și volumelor special spre a te conduce spre tine însuți.

Tot memorabile au mai fost: conversația cu un tânăr călugăr buddhist la Wat Chedi Luang, ospitalitatea primarului dintr-un sat de lângă Bo Khlua, unde eram primii români ajunși pe acolo, bucuria unui cuplu de însurăței din tribul Hmong, ce-au dorit să se pozeze cu mine… La fel cum emoționantă a fost invitația la un ospăț între localnici, într-o curte oarecare din Mae Hong Son, în nord, unde chiar nimeni nu rupea engleză.

O scenă haioasă? Nedumerirea și precauția personalului din cârciumi, când le arăt cardul meu de interdicții alimentare, unde scrie și în engleză și în thai: „Sunt alergică la aia și aia și aia, dacă mănânc așa ceva pot să mor acum, pe loc, în restaurantul tău!” Moment în care, din mare prudență, mi se pune în față doar o strachină cu orez chior, în timp ce colegii mei au parte de festin. Durează un pic până îi conving că e OK să îmi dea porc, pește, rață, legume fripte 

Ai mai merge într-o vacanță acolo? De ce?

Sunt înaintea celei de a șasea călătorii – căci nu le-aș numi vacanțe, mie nu-mi place „în vacanță”, ci „în voiaj”  Aș merge în continuare în Thailanda oricând și oriunde. Pe măsură ce prima impresie, a exotismului, să zicem că se estompează sau îți devine familiară, descoperi trăsătura definitorie a acestui popor: „thainess”. Un amalgam de ospitalitate și cumsecădenie, de curățenie și bun simț, de respect și reverență. Vorbesc mai ales de Thailada profundă, nu de zonele ultraalgomerate, cosmopolizate și, deseori, impregnate de spiritul turismului pe bandă rulantă, cu evidente facilități dar uneori în detrimentul autenticului uman și natural.

Care ți se pare a fi cel mai ciudat lucru, obicei al thailandezilor?

Acum, nu aș evalua drept „ciudat” niciunul dintre obiceiurile, tradițiile sau superstițiile thailandezilor. Poate faptul că li se pune zilnic mâncare proaspătă, sucuri (ba chiar și țigări) micilor figurine ca păpușile, amplasate în căsuțele spiritelor – acele altare, construcții ca de Lego, amplasate pe lângă case, magazine, hoteluri, birouri, benzinării. Mi s-a părut hilar, apoi mi-a părut rău că am gândit așa.

Din mâncarea thailadeză ce îți place cel mai mult?

Tom Kha Het (supă de pui cu galangal și ciuperci), Massaman Curry (care există și în varianta blândă), Pad Pak Boong Fai Daeng (un fel de salată din legume perpelite rapid în ulei).

Care este zona din Thailanda pe care o recomanzi cititorilor acestui site?

Depinde de interesele culturale sau cele de loisir; dacă sunt la prima vizită în Regat sau au mai fost acolo, dacă merg cu copiii sau în grup mare, dacă sunt mobili sau comozi…

Pentru „inițiere”, și cum majoritatea voiajelor nu depășesc 10-12 zile, aș propune desigur insulele din sud – că doar de aia se duce lumea, pentru plaje, palmieri, diving etc – și un popas de minimum 4 zile în Bangkok. Pentru alții, neapărat o raită în nord: Chiang Mai măcar, dar și Chiang Rai sau Nan; este captivantă și o călătorie pe traseul Bangkok – Sukhothai – Chiang Mai. Pentru cei ce stau mai mult, pledez pentru descoperirea estului și nord-estului: Ubon Ratchathani, Mukdahan, Udon Thani, Loei. Vedeți, poate nu sunt cel mai avizat consilier, mie îmi place oriunde în Thailanda.

Ce experiență nu trebuie să rateze turiștii care merg în Thailanda?

Simplu, cei trei „M”. Mâncarea. Masajul. Mătasea.

Tags | Bangkok, Chiang Mai, Mae Hong Son, thailanda, Thainess