Categorized | Blogging despre Thailanda, Uncategorized, Where to Eat

Trang, locul unde gustul CONTEAZĂ

Posted on 21 February 2017 by admin

Text și foto: Adina Brânciulescu/ Thaistory.ro

“Dacă îți deschizi un restaurant, trebuie să faci mâncare foarte bună. Altfel, nu vei avea clienți și îți închizi afacerea. Locuitorii din Trang sunt foarte exigenți cu ce au în farfurie”, îmi explică Karuna Dechatiwong, directoarea oficiului TAT din Trang. “Avem până la nouă mese pe zi”, completează, râzând de uluirea mea. Până acum, am făcut față celor șase mese, care încep dis de dimineață, de la 6.30, amenințând de fiecare dată că e ultima îmbucătură pe ziua respectivă, fără să mă pot ține de cuvânt în fața felurilor apetisante care răsar în fața mea, dar nouă (9!!!) este mai mult decât pot duce.

Adevărul este că orașul Trang, capitala provinciei cu același nume, este o destinație surprinzătoare și specială. Specială nu în sensul că am găsit plaje nesfârșite, ape cu nuanțe de smarald și peisaje de calendar (este cam la 40 de minute cu mașina de zona cu plajă), ci pentru că aici descoperit o bucătărie excelentă, poate cea mai bună și diversă pe care am avut ocazia să o întâlnesc. Am explorat restaurantele, coffee-shopurile din Trang și împrejurimile acestuia timp de trei zile, am mâncat șase mese pe zi, am încercat bucătăria musulmană, chinezească, thailandeză, fără să repet vreun fel de mâncare. Trang e locul care mi-a arătat că mâncarea thailandeză înseamnă mai mult decât curry-uri verzi, roșii, pad-thai și tom yam și m-a făcut atentă la subtilități culinare (să fac diferența între iuțeala conferită de mirodenii, specifică sudului, și cea dată de chilli, din nord). Am descoperit un amestec imposibil: sticky rice, dulce, în lapte de cocos (din popularul sticky rice cu mango) în combinație cu curry-ul iute de pui, acesta fiind un fel care se prepară în seara de dinaintea nunții: mirii mănâncă sticky rice ca semn al legăturii puternice dintre ei, iar iuțeala “spune” că viața este condimentată precum un curry.

Deci… cum se mănâncă în Trang?

Trangul “se trezește” devreme, pe la 5 dimineața, și atunci oamenii dau buzna în așa-numitele coffee-shopuri. Aici servesc cea mai consistentă masă a zilei: supă de orez (congi, un fel de supă cremoasă), supă de tăiței cu porc, dumplings (sunt o grămadă de sortimente), apoi un fel asemănător gogoșilor (deep fried dough stick) de la noi pentru cafeaua în stil thai, cu lapte condensat foarte dulce care rămâne pe fundul ceștii, pe care îl amesteci cu restul cafelei doar dacă îl dorești mai dulce, ceai chinezesc etc. Pe la ora 8, coffee-shop-urile încep deja să se închidă. Ele au și o funcție socială, fiind locul în care oamenii se întâlnesc, discută, inclusiv afaceri. Ziua este presărată cu pauze de gustări, ceaiuri – masa de prânz (ora 11), masa de seară (orele 17-18), plus o gustare după masa de seară, tocmai înainte de culcare. “Bunica mea se culcă, apoi pe la 11 (noaptea) se trezește, mănâncă ceva și se pune la loc să doarmă”, îmi spune Arjaree Worakan (Fay), ghidul nostru pentru cele trei zile din Trang. Un lucru care m-a impresionat în mod special este că să mănânci în oraș nu e un lux. Toată lumea mănâncă în oraș, nu se gătește decât rar acasă. Pentru o singură persoană, cele șase mese într-o zi ar însemna 250 de THB (adică vreo 30 de lei).

Un ghid chiar ajută

Desigur, îl poți explora de unul singur, dar nu strică să ai alături un ghid vorbitor de engleză. Datorită lui Fay am descoperit complexitatea culinară a Trangului și am încercat feluri la care nici nu visam. Am avut parte de cel mai îmbelșugat mic dejun din viața mea, la Kantang Dim Sum, dar și de un prânz regesc cu șapte feluri la Tong Na Than, un restaurant aflat la 10 kilometri de Trang, foarte apreciat de localnici, unde masa s-a umplut cu: Kang Kua Prik – supă de chili cu pește (dar poate fi porc sau pui), kaffa lime, Nam Prik Kapi – pastă de creveți cu chili, lime, ceapă, eggplant (o specie de vânătă mică), Miang Tom Kati – supă cu lapte de cocos și miang, supranumit regina “verziturilor”, Moo Whan – carne de porc în sos dulce, cu sos de soia, zahăr de palmier, Pla Saai Tod Kamin – pește cu tumeric prăjit și usturoi, Yum Pak Kood – salată iute din kood, salată iute cu creveți cruzi și castraveți amari. Am încercat patiseria chinezească de la Kanon Pia Soi Kao, la Roti, foetajele musulmane și multe delicatese la piața de noapte Cinta Market, unde street-food-ul este la el acasă.

Nu-mi pot încheia periplul culinar fără să amintesc de Ban Nam Rab, o comunitate de pescari, formată dintr-o sută de familii (aproximativ 1.200 de oameni). În urmă cu 20 ani, au rămas fără pădurea de mangrove, pe care au tăiat-o și ars-o pentru a obține cărbune. Și pentru că lucrurile se leagă, au dispărut și peștii, crabii, zona mangrovelor fiind un ecosistem complex, vital pentru supraviețuirea acestora. Situația era dezastruoasă și și-au dat seama că trebuie să repare ce au stricat. Au plantat, au lăsat pădurea să se regenereze și, cum  mangrovele au un ritm de creștere foarte rapid, locul este din nou înverzit.

Un profesor din Bangkok, care i-a vizitat recent și a rămas uimit de frumuseţea locului, i-a încurajat să facă ecoturism. Șeful satului a prins ideea şi a convins comunitatea să construiască trei case plutitoare cu motoare de long tail boat cu care turiştii să poată fi plimbaţi în timp ce se delectează cu cele mai proaspete fructe de mare şi pește. A fost un festin culinar de care îmi voi aminti toată viața!

Tags | , , , ,

Leave a Reply