Text: Sana Nicolau

Dacă ar fi să aleg o culoare, ar fi auriu. Dacă mai am voie să aleg încă una, ar fi roșu. Și dacă pot să mai adaug una, ar fi de bună seamă verde. Pe toate trei le găsești în templele Thailandei, pe stradă, pe imprimeurile frumoase de pretutindeni. Dacă mergi la plajă, le găsești și în apusuri, nisipuri și apa aia pe care nu prea poți să o mai uiți.

Când mi-e dor și caut câteva miresme în memorie, îmi apar fructele de guava, bananele și mandarinele pitice și mango parfumate. Și, dacă este să fiu sinceră, doar mirosul de pad thai perpelit în vreun wok direct pe stradă, într-o nebunie de motorete și vânzători ambulanți, mai poate să rivalizeze cu mirosul fructelor proaspăt tăiate, ce așteaptă cuminți un turist pofticios ca mine.

Floarea care îmi vine prima în minte când mă gândesc la Thailanda este frangipani. Așa de perfectă și nepretențioasă. O întâlnesc și la plajă, și pe la marginile apelor, și prin Bangkok, și de-a lungul drumurilor care te duc dintr-un colțisor de paradis într-altul.

Dacă mi-e foame, mă gândesc imediat la vreun curry de culoare verde, cu gust de lapte și miere și încă ceva pe deasupra. Mi se pare doar mie că cei mai dulci cartofi din lume locuiesc în farfuriile cu supă ale thailandezilor?

Când nu sunt cu ea, Thailanda mi se insinuează în suflet drept locul ăla unde e cazul să mă abandonez. Să las eu frâiele și organizarea și planificarea, și să o invit pe țara asta simpatică să-mi arate, din nou și din nou, ce are să-mi spună nou. Rezultatul e mereu pe măsura așteptărilor.

Tags | culori, senzatii, thailanda