Text: Anca Ciuciulin
Foto: Alexander Ivanov  – muncitori schimbând acoperișul unei case
ThaiWorldView.com – ritualuri buddhiste

Când s-a terminat construcția unei locuințe, thailandezii au grijă să și-o facă prietenoasă cu spiritele. Iar cei mai calificați intermediari între omul de rând și divinitate sunt, desigur, călugării buddhiști, chemați să susțină o ceremonie ce se cheamă Keun Baan Mai. Scopul acesteia e de a binecuvânta căminul și pe cei ce vor locui acolo. Sunt invitați așadar călugări – de fapt, proprietarul casei trebuie să-i plătească pe aceștia pentru serviciul religios, dar oricum toți thailandezii consideră că donarea de bani către temple este o faptă bună, recomandabilă nu doar la evenimente majore, ci încurajată zilnic.

Sunt întotdeauna chemați nouă călugări; în perioadele anului în care abundă ceremoniile religioase, pot veni de la diferite temple din regiune, nu doar din „parohia” locală. Primul, cel mai important călugăr, vârstnic și înțelept, are în grijă apa pentru purificare și binecuvântare. Al doilea în rang, ține microfonul. Da, pentru că acesta e racordat la difuzoarele de afară, prin care toți vecinii să poată asculta ceremonia și vorbele călugărilor.

Apa sfințită – deși nu știu dacă termenul e cel adecvat – este în mod tradițional apă de adâncime, de izvor sau de fântână, nu de la robinet. Este pusă în vas de bronz, adânc și borcănat; călugării pot folosi propriile recipiente, acele boluri prinse pe umăr cu care umblă în zori să primească de la comunitatea laică milosteniile zilnice. Pe marginea sau deasupra vasului sunt montate lumânări. (1) Pe măsură ce picăturile de ceară pică în apă, se consideră că bolile, necazurile și răul sunt spălate, eliminate, trimise – scuzați licența – pe apa Sâmbetei. În apă sacră se pun adesea și frunze din metal auriu, ierburi, flori de lotus, toate pentru a-i spori puterile magice și purificatoare. Dar nelipsitele simboluri sunt cele patru elemente naturale: Pământ, Apă, Foc și Vânt. Adică picăturile de ceară simbolizează Pământul, apa e cea din vas, focul este flacăra lumânării, iar vântul este sugerat prin stingerea lumânărilor.

Cei nouă călugări țin între ei, ca o legătură concretă în spațiul spiritual, un fir de bumbac denumit Sai Sin, ce pleacă de la imaginea lui Buddha și este susținut pe palmele împreunate de-a lungul ceremoniei. (2) Vibrația rugăciunilor și incantațiilor – rostite în dialectul Pali – se răspândește de-a lungul șnurului și se crede că protejează casa și aduce noroc celor ce-o vor locui pe mai departe.

După rugăciuni, călugării binecuvântează bucatele primite stropindu-le cu apă sfințită. Asta pentru că toți cei ce au asistat trebuie să pună în bolurile monahale „ofrande” (orez fiert, fructe, uneori flori), câte puțin la fiecare. Proprietarul casei și familia lui dau și daruri, și de mâncare. Dar, cum un călugăr nu poate mânca tot ce i s-a dăruit, el va lua măcar o îmbucătură din fiecare fel, pentru a mulțumi donatorului. (3) Masa slujitorilor lui Buddha trebuie să se sfârșească înainte de miezul zilei amiază, iar cei rămași și musafirii vor împărți restul de mâncare. (4)

Călugării stropesc apoi toate încăperile cu apă sfințită, exact ca la sfeștania unei case ortodoxe la noi, după care, deasupra intrării principale, sunt caligrafiate simboluri cu o pastă specială. (5)

După amiaza are loc ceremonia șnurului alb, numită Phiti Bai Sri Su Kwan. Familia și rudele se strâng într-o încăpere, un călugăr rostește fraze de bun augur, favorabile locuirii fericite și sănătoase sub acel acoperiș, iar musafirii înconjoară familia proprietarului cu firul alb, în timp ce se rostesc alte rugăciuni. O ceremonie similară are loc și la nunțile din regiunea Isan, iar despre șnurul alb voi povesti multe, și mult mai personale.

Seara se încheie cu o petrecere la care invitații se delectează cu mâncare, băutură, muzică în proaspătul cămin purificat și binecuvântat întru Buddha.

Tags | ritualuri de casa noua