Text: Sana Nicolau
Foto: © Tourism Authority of Thailand

Dacă ai ajuns în nordul țării, și să zicem că fluviul Mekong e la o aruncătură de băț, și să zicem și că ești mare amator de pește, atunci n-are rost să ai dileme gastronomice. Mergi la sigur. Până la urmă e și păcat să nu mănânci pește în fiecare zi, căci fluviul e acest supermarket al tău de lux, ce furnizează mese proaspete fără oprire. E gătit pe-aici în zeci de feluri, astfel că are gust ba de pui, ba de vacă, ba de porc, ba de cartofi cu sos, că așa e în Thailanda. Dacă totuși peștele nu ți-e pe plac, e bine să știi că prin zonă se gătește foarte mult porc, în feluri mult mai creative decât o facem noi la Craciun.

Desigur, nu poți să treci cu vederea nici supa tom yum, servită cât de iute te țin capacele, căci cu ea începe orice incursiune făcută cu simț de răspundere prin bucătăria thailandeză de prin partea locului. Iar pentru un Grand Finale, după ce supa ți-a mers drept la suflet și peștele a fost vedetă, cred că Taptim Grob este alesul. Este vorba despre o zeamă diafană cu gust de cocos, în care înoată în voie figurine alunecoase de orez în culori pastelate. Când am descoperit-o, am cerut 3 porții. Când am întâlnit-o din nou, nu m-am lăsat până nu am dat gata un castron măricel.

Și tot din motive gastronomice, unul dintre locurile de vizitat în nordul ăsta fascinant din punct de vedere al bucatelor este ferma Boonrawd de la Chiang Rai. Este unul dintre cei mai mari producători de ceai din țară, iar la cină mi-au servit frunze de ceai prăjite, care au fost delicioase. Tot ei țin și cel mai de soi restaurant din zonă, cu belvedere către plantațiile de fructe și ceai pe munte.
Și fructele … ah, fructele!

Ce mai tura-vura, nordul e delicios. Și la privit, și la gustat.

Tags | mancare thailandeza, Taptim Grob, Tom Yum