text: Dragoş Bucurenci
Text apărut în revista “Thailanda-Ţara surâsului”

Thailanda a fost binecuvântată cu o natură atât de bogată încât poate satisface gusturile oricui, de la exploratorii autentici la petrecăreţii de plajă. Sute de insule, mii de kilometri de plajă şi milioane de hectare de păduri tropicale şi subtropicale fac din această destinaţie un corn al abundenţei turistice. Am văzut multe branduri turistice care păcătuiesc prin exagerare sau prin lipsă de relevanţă şi, o spun cu mâna pe inimă, „Amazing Thailand” nu este unul dintre ele. Am avut bucuria să vizitez de două ori această curte cu miracole a Asiei de Sud-Est şi m-am îndrăgostit iremediabil de peisajele ei spectaculoase şi de oamenii zâmbitori care le locuiesc.

Într-o ordine inevitabil subiectivă, iată momentele de care îmi aduc aminte cu cel mai mare drag. O escaladă în munţii din Mae On în compania căţărătorilor de la ThailandClimbing.com, într-un loc căruia i se zice „La Calul Nebun”, după forma cabalină a unei stânci care-l străjuieşte. După câteva căţărări şi o privelişte panoramică asupra Chiang Mai-ului, agăţat în coardă pe un perete de stâncă, am coborât în rapel într-o peşteră adâncă de peste 50 de metri. Adrenalină pură.

Tot în nord, un grup de iubitori ai naturii au demarat un proiect de explorare a pădurii subtropicale în
zbor de tiroliană. Sunt peste 5 kilometri de cabluri legate la diferite înălţimi, iar perspectivele pe care ţi le oferă fiecare cursă sunt amuţitoare. În cele aproape trei ore cât a durat expediţia am văzut unele dintre cele mai frumoase privelişti de natură sălbatică. M-au impresionat standardele de siguranţă şi eforturile de protejare a vegetaţiei, precum şi faptul că 10% din profituri sunt donate unui proiect de repopulare junglei cu giboni. Dacă nu ajungeţi în nord, există o iniţiativă similară lângă Bangkok şi lângă Pattaya. Credeţi-mă pe cuvânt, aşa ceva nu e de ratat.

Mi-a mai rămas în suflet o plimbare cu barca pe Mae Kok, la nord de Chiang Rai, şi o expediţie pe dealurile din Triunghiul de Aur. La un moment dat cărarea ne-a dus printr-o livadă de litchi, fructele mele preferate, iar lumina amiezii făcea întregul peisaj să semene cu pânză de Monet. De altfel, lumina este una dintre bogăţiile naturale cele mai de preţ ale Thailandei. Între amintirile mele cele mai frumoase păstrez un răsărit de soare la Sukhothai, o experienţă aproape religioasă.

În sud-est, am fost mai întâi descumpănit de invazia turistică a plajelor, dar, cu puţină răbdare, am descoperit locuri mai retrase, unde te poţi bucura în linişte de nisip, de mare şi de vegetaţia tropicală. Singurul regret este că n-am apucat să fac scufundări, dar tot acesta este şi unul dintre motivele pentru care am să revin cât de curând. La Andamania Beach Resort, un loc pe care l-am ales după câteva căutări pe internet, am aflat că proprietarul era un fost angajat al ambasadei Thailandei la Bucureşti. Nu mai fusese în România de 18 ani, dar nu uita în nicio seară să treacă pe la masa noastră şi să facă puţină conversaţie în română. E doar un exemplu despre buna creştere a acestor oameni, care m-a impresionat în nenumărate ocazii.

Dintre toate locurile în care am fost, cel mai bine m-am simţit în sud-vest, într-o insulă al cărei nume am să-l păstrez sub tăcere, în speranţa că o voi găsi la fel de prietenoasă şi în anii care vor urma. Nu are nimic din dramatismul insulelor Phi Phi, unde s-a filmat The Beach, dar, pentru mine cel puţin şi pentru turiştii mai mult europeni care vin într-un număr (deocamdată) nu foarte mare, are tot ce-i trebuie pentru o vacanţă de vis: plaje frumoase, natură sălbatică, mâncare bună şi oameni prietenoşi. În serile în care priveam asfinţitul tolănit pe un şezlong cu o carte în braţe m-am întrebat adeseori de ce n-aş locui aici măcar câte o jumătate de an. Şi n-am găsit întotdeauna un răspuns.

Dragoş Bucurenci este un tânăr activist ecologist şi jurnalist freelance.
A fondat Asociaţia MaiMultVerde, o organizaţie neguvernamentală care şi-a propus să construiască o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România. Implicarea lui Dragoş în protejarea mediului a început în 2004, când, împreună cu Liviu Mihaiu, a pus pe picioare Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta.
Are o experienţă de peste 10 ani în presa scrisă şi a realizat mai multe emisiuni de televiziune pentru Pro TV, TVR1, Realitatea TV şi Prima TV.

Tags | insule, Natura