O să mă abţin să fac previzibila comparaţie fluturi vs. flori. E uzată. Poate o să pomenesc de aripi, antene, petale, pistil, stamine, culori irizate. Poate.

La enunţul vioi al ghidului: „Azi vizităm o fermă de fluturi” am fost rezervată. Mare chestie – unii care cresc fluturi în loc de oi sau capre. Dar deh, zi ploioasă, restul grupului entuziasmat (mă rog, jumătatea feminină entuziastă), hai.

O clădire scundă ca o şcoală de sat modest dar harnic, la periferia Phuketului, ascunde cea mai mare grădină de fluturi din Thailanda (phuketbutterfly.com). Cam ce îţi propune prospectul stabilimentului? Să fotografiezi, ba chiar să interacţionezi cu cei 8000 de fluturi care populează lunar grădina luxuriantă – probabil că sunt foarte sociabili. Să te documentezi despre ciclurile de viaţă a insectelor (mda, fix de-asta am venit eu până în Thailanda). Să vezi cum fluturii ies din cocon, cum sorb nectarul florilor în zori. Ca în Alecsandri. Să te laşi uimit de tarantule, gândaci, miriapozi, scorpioni. Cool. Să descoperi secretele viermilor de mătase.

Mătase?! Cu asta m-au agaţat, recunosc, sunt pasionată de subiect, iar demonstraţiile de prelucrare, vopsire şi ţesere a firelor şi explicaţiile despre transformarea unor viermi  în cel mai valoros produs al Thailandei şi panourile cu mostre de ţesături tradiţionale m-au fermecat. (Magazinul de suveniruri m-a dezamăgit, spre bucuria portofelului.)

A meritat traversarea spaţiilor educative, cu scheme desenate şi display-uri şi vitrine în care se târau/zvârcoleau/musteau/mişunau insecte în diferite stadii ale umilelor lor existenţe. Păianjeni cât palma, omizi cât bananele. Însă odată ieşit în grădina tropicală cu tavan de plasă, scădeai brusc în vârstă. Adică te simţeai într-un film cu desene animate. Fluturii, ca la ei acasă. Toate culorile, toate formele, toate vitezele de zbor, toate punctele de aterizare, inclusiv în părul sau pe umerii tăi. Cam ce ai văzut la Antipa, numai că live.