“Dupa ce ne-am zbantuit ca niste sturlubatici ce suntem la Full Moon Party, ne-am gandit sa purcedem spre Vest (vorba celor de la Pet Shop Boys: “Go West!”), spre micul paradis pe numele sau Arhipelagul Phi Phi.

Si cum yours truly are o mica obsesie vis-a-vis de pierdutul timpului, am facut efortul herculean de a ajunge la destinatie intr-o singura zi. Lucru extrem de obositor dar nu imposibil, pentru ca in Thailanda se poate orice. Asa ca dupa o zi plina, inceputa la ore foarte mici, si in care ne-am dat de doua ori cu ferry-boat-ul si o data (dar bine!) cu autobusul, am ajuns morti-copti-rupti si mai ales raciti, pe Koh Phi Phi Don.

Koh Phi Phi Don (se pronunta Co Pi Pi Don, nu Co Fi Fi Don) e cea mai mare insula din Arhipelag, si singura locuita. Cu o populatie preponderent musulmana, e o insula extrem de simpatica, in pofida distrugerii masive pe care a suferit-o, parte datorita tsunami-ului din 2004, parte datorita modernizarii de dupa. Totusi, Phi Phi Don ramane in continuare nemotorizata (nu exista nicio masina pe insula, deplasarea facandu-se fie pe jos, fie pe bicicleta, iar aprovizionarea cu ajutorul unor caruturi imense, impinse de oameni). De fapt Phi Phi Don e compusa din doua insule, legate intre ele printr-un istm de nisip, pe care se afla Tonsai Village, satucul turistic si destinatia majoritatii calatorilor. Tonsai Village are de o parte Golful Tonsai, unde se afla si portul, iar de cealalta parte se afla Golful Loh Dalam, unde merge mai toata lumea la plaja. De langa Loh Dalam poti urca la Phi Phi View Point, care iti ofera o superba panorama a insulei, in special la apus.

Tonsai Village ocupa doar o mica parte a insulei, cele doua extremitati fiind inalte si acoperite cu jungla. Mai exista Resorturi in alte parti ale insulei, pe plaje micute, dar acestea sunt accesibile doar cu barca sau pe cararile din jungla, singurele drumuri fiind in Tonsai. Aceste Resorturi izolate sunt in general foarte luxoase si cat se poate de pitoresti, pretul fiind pe masura, si sunt frecventate cu precadere de turisti japonezi. Noi, plebea, ne inghesuim in Tonsai.

Asa ca platim noi noua taxa de intrare pe insula de 20 de Baht si o luam noi la pas (alert, impus de subsemnata care nu stie sa mearga incet) cu valizele hurducaind in urma noastra, pe o caldura de te lua cu lesin, pe strazile inguste si animate ale satucului turistic. Neexistand masini, nu este necesar ca strazile sa fie prea late, asa ca Tonsai este un labirint de alei marginite de tarabe, terase si mici magazine.
In cele din urma ajungem la destinatia dorita: Hotel HC Andersen ( http://phi-phi.com/hotel/thailand/koh-phi-phi/phi-phi-don-village/hc-andersen-hotel/ ), si al sau Phi Phi Garden Massage de la parter. Nu ne apropiem bine ca se si aude un tipat extaziat. Posesoarea, Pookie, navaleste afara din salonul de masaj si imi sare in brate. Pookie e o prietena pe care mi-am facut-o anul trecut, o thailandeza simpatica si rotofeie care lucreaza la salonul de masaj al doamnei Joy, un travestit vorbaret si prietenos. Ne pupam, ne imbratisam si Pookie isi asuma rolul de “maestru de ceremonii”, luandu-ne de manuta, ducandu-ne la receptia hotelului si poruncindu-i receptionerei sa ne dea cele mai bune camere. Ce bine e sa ai prieteni pe unde te duci!

Hotelul nu este unul cu mare staif, dar ne cazam aici pentru ca il stim si nu mai avem chef sa colindam insula in cautare de cazare mai buna sau mai ieftina. La HC Andersen o camera dubla costa 1100 Baht pe noapte, si ti se ofera baie proprie cu apa calda, aer conditionat, televizor si dvd player si frigider. Poti sa iti lasi rufele murdare la receptie si ei ti le vor da la spalat pentru 50 de Baht/kg, cam ca peste tot in Thailanda. Camerele nu sunt fantastice, a noastra avea o placa de lemn batuta in cuie peste geam, asa ca nexa lumina naturala, si unele camere cam miros a mucegai, dar macar e decent de curat si e aproape de tot ce iti poti dori. In fine, adevarul e ca in Tonsai totul e la maxim 5 minute de mers. (more)

Tags | baht, koh phi phi, the beach, tonsai village