Ana Maria Caia este jurnalistă, scriitoare și călătoare pricepută. Astfel că ceea ce ea recomandă, trebuie musai făcut. Și ea recomandă masajul. Apoi iar masajul. Bine, ar merge și un pescuit de limbi de mare cu mâinile goale, dacă vreți experiențe exotice.

Care sunt cele mai frumoase și mai haioase amintiri ale tale din călătoria în Thailanda?

Ah, acel moment în care am ajuns în Golful Thailandei, într-un loc în care canalele de apă dulce se uneau cu marea, într-o barcă de pescari și m-am dat jos în mâlul cleios al golfului și am început să culeg cu mâinile goale limbi de mare (niște scoici cu țepi, din care ieșeau un fel de cozi-râme) nu se poate compara cu aproape nimic! Apa avea o căldură și o textură materne, de început de univers și mâinile mele se întâlneau cu niște creaturi bizare și totul era, parcă, la galaxii distanță de ce ar trebui eu să trăiesc în viața mea. A fost și haios momentul pentru că pescarii râdeau de mine de se prăpădeau, probabil nu făceam eu totul ca la carte. Și-apoi mai e povestea cu o bunicuță dintr-un trib, Thai Dam Song, care s-a îndrăgostit fulgerător de mine și nu m-a lăsat să plec până n-am învățat să fac expert niște turtițe pe bază de susan și zahăr de palmier, iar eu m-am conformat cu drag, iar la final a solicitat o ședință foto cu mine, în care m-a strâns de mână tare, tare, ca și cum s-ar fi temut că o să plec. Thailanda e veșnic tandră, asta e amintirea mea despre ea.

Ai mai merge într-o vacanță acolo? De ce?

Sigur că da. Dacă o iau tehnic, așa, Thailanda e țara cu cea mai bună infrastructură turistică din Asia de Sud-Est. E de o copleșitoare diversitate. E parfumată, exotic-prietenoasă. Bogată etnic și cultural.

Dacă o iau netehnic, vă mărturisesc ceva: aș merge în Thailanda fie și numai pentru masajul pe care îl fac negreșit imediat ce ajung acolo, uneori chiar în drum spre hotel.

Care ți se pare a fi cel mai ciudat lucru/ obicei al thailandezilor?

La prima întâlnire a fost replica locală “same, same, but different”. După aceea, mi-am dat seama că nu e o chestie absurdă, nici de râs, ci o filosofie despre deschiderea lor naturală și delicată către ceilați. Lucrurile sunt, într-adevăr întotdeauna la fel și întotdeauna diferite și din paradoxul ăsta se naște ospitalitatea lor autentică, căldura lor, firea lor care-i face să nu fie conflictuali. Eu aș bate jumătate din turiștii care ajung în Thailanda, deci noroc că nu-s eu gazdă, că se pare că ajung mai toți acasă nebătuți.

Din mâncarea thailandeză ce îți place cel mai mult?

Tot, absolut tot, mă căznesc și-acasă cu supe și curry-uri, doar, doar o să pot recompune orgasmele culinare din Thailanda. În Thailanda am descoperit, în 2006, creveții cât platoul, nu farfuria, crabii zemoși și alte creaturi marine pe care le credeam bune de documentare tv, nu de tocănițe. Îmi place mâncarea de la tarabe, dar îmi place și mâncarea de la țară. Doamne, ce de bunătăți din măruntaie de porc mi-a fost dat să descopăr în bucătăriile sudicilor, ce gogoșele de floare de palmier, ce supe cu creveți pitici și nisip la pachet am mâncat pe malurile canalelor rurale! Și să nu uităm de China Town din Bangkok, locul care te transformă din om în căpcăun. Dacă vreți să mâncați, mâncați, mâncați, Thailanda e de voi.

Care este zona din Thailanda pe care o recomanzi cititorilor acestui site ?

Recomand orice zonă care nu e zona aia în care ți-au mers deja toți prietenii. Îmi plac plajele perfecte și apele azurii și microclimatele turistice, dar pe astea le mai găsiți și-n alte părți. Explorați sudul Golfului, cu râurile lui și vegetația explodată, satele, stabilimentele ecoturistice, nordul, mai religios și mai cultural, acele regiuni în care turiștii nu se numără chiar cu milioanele. Și-apoi mai e Bangkok, care e slăbiciunea mea, un oraș înnebunitor, toxic și sexy, făcut ca să îl povestești, neliniștit ca o ființă mitologică cu multe capete și tentacule, liniștit ca un monstru încă în adormire. De acolo, întotdeauna mă întorc cu o energie care mă face să explodez. Bine, nu rău.

Ce experiență nu trebuie să rateze turiștii care merg în Thailanda?

Masajul thailandez. Am mai zis cumva asta? În saloane scumpe și pe stradă, în camera de hotel sau pe plajă, pe lângă temple sau în piețe. Rămășițele culturii backpackerilor din Asia de Sud-Est. Băutul la găleată, karaoke ridicol, îmbrăcat cu șalvari ca o semi-paiață umană, petrecutul până dimineața pe străzi care sunt rezervații speciale pentru turiști, hosteluri și hoteluri ieftine, cu piscine pe acoperiș. Turismul de lux. Cum știu să-l facă thailandezii, mai rar. Temple. Puțină liniște, multă frumusețe, uneori o uriașă energie spirituală. Triburi. Marea bogăție a Thailandei, oamenii ei.

Tags | Ana Maria Caia, Golful Thailandei, masaj, thailanda